Copacul meu, minunea mea Vroiam să fiu mereu aproape de tine. Cât mai aproape! Mi-e bine când trupul se întinde lângă al tău într-o verticalitate perfectă. Universul curge prin vigoarea ta şi prin braţele mele. În ochii mei strălucesc stele, în frunzele tale luminează sori. Aş vrea să nu mai plec nicicând; Să nu mai cad, să nu mai plâng, să-mi las gândurile în voia vântului să fiu o clepsidră prin care universul îşi trece energiile vindecătoare, sau mai bine o piramidă de stele în care să ardă visele mele! Iar copacul meu, minunea mea, să devină şi el o stea. O stea arzătoare: Micul meu soare.

Copacul meu....

Minunea mea!

Bucurie

Umbre & Frunze

Ocrotitori

Verticalitate II

Măreţie

Siluete

Decor cu frunză de aur

Rug

Altar

Porţi?

Ecranizare după Natură

Explozie solară

Meandru

Obstacol

Viaţă!