 |
| Floricelele mult smerite Pe sub tufe tainuite, S-au ascuns de ochii lumii Si de cursele minciunii. Ele-n linistea lor mare Au privit din departare Rele-n lume câte sunt, Chinuri câte-s pe pamânt. Si când ceasul de-nflorire Le sosi, fara de stire O durere le-a cuprins Si din sânul lor aprins, Sir de lacrimi, lacramioare, A curs lin, racoritoare Iar din lacrimi pâna-n zori S-au facut gingase flori. |
